Batalia Renault-Ford aduce 1,3 miliarde euro

Unitatea de cutii de viteze de la Mioveni a grupului Renault va produce 100% pentru export.
» Investitiile constructorului francez de automobile sunt o reactie la proiectele Ford de la Craiova.
» Renault anunta investitii
de 600 milioane euro, iar Ford va investi 675 milioane euro.

In urmatorii trei ani, grupul Renault va investi in Romania circa 600 milioane euro. Reactia constructorului francez de autombile se constituie ca un raspuns la proiectele anuntate ale companiei americane Ford de a investi la Craiova aproximativ 675 milioane euro.
Prezent ieri la inaugurarea fabricii de cutii de viteze de la Mioveni, investitie de 146 milioane de euro a grupului Renault, premierul Tariceanu a declarat: "Dupa ce Ford a aruncat manusa cu investitii de 675 milioane euro la Automobile Craiova, Renault ridica manusa cu mare usurinta, deoarece investitia de 600 milioane euro se va adauga celor peste un miliard de euro investite deja in Romania".

Productie de export
Productia fabricii de cutii de viteze inaugurate ieri de Renault va fi exportata in totalitate. Unitatea va fabrica cutii de viteze cu sase trepte pentru opt modele Renault si pentru sapte modele Nissan, care vor putea fi cuplate la motoare pe benzina de 1,8 litri si 2 litri, precum si pe motoare diesel
de 1,5 litri. Cutiile de viteze produse de Renault Mécanique Roumanie pot suporta
un cuplu maxim de 200 Newton metri. Reprezentantii grupului Renault estimeaza ca pana la sfarsitul anului 2010 investitia totala va fi de 214 milioane euro. Uzina de cutii de viteze inaugurata marti are 342 de angajati in prezent, iar pana la sfarsitul acestui an va ajunge la 440 de salariati. Pana la sfarsitul anului viitor, unitatea va avea in total 660 de angajati.


Pana in prezent, grupul Renault a investit in Romania 1,2 miliarde de euro.
Ilie Serbanescu, analist economic, considera ca o astfel de competitie iscata intre cei doi mari producatori de autombile din Romania nu poate fi decat benefica: "Pe ansamblu, o astfel de competitie nu poate decat sa aiba decat un rezultat pozitiv. Bineinteles, daca proiectele anuntate de Ford si Renault vor fi transpuse in practica, consecinta va fi si atragerea altor proiecte din domeniul constructiei auto
, din partea altor mari producatori. Miza competitiei este una pozitiva pentru Romania".
Proiectele de investitii ale firmei Ford, al treilea producator de automobile din lume, vizeaza extinderea, modernizarea si renovarea a doua uzine existente care au fost achizitionate de Ford pentru productia de vehicule, respectiv de motoare. In primii cinci ani, noile motoare produse la uzina Ford din Craiova vor fi folosite aproape exclusiv in interiorul grupului Ford.

Fermierii trebuie să aleagă: tractor prin Rabla sau fonduri europene

ele două programe
se exclud reciproc, unul fiind adresat persoanelor fizice, altul firmelor

Fiecare soluţie de finanţare are avantajele ei, de la 50% din valoarea tractorului - în cazul fondurilor structurale - la 17.000 de lei în cazul „Rabla"

Fermierii care vor să-şi cumpere un tractor nou au de ales între accesarea fondurilor europene şi prima de casare acordată prin programul „Rabla". Potrivit reglementărilor UE, cele două programe se exclud reciproc, nefiind permisă acordarea unui dublu ajutor financiar
pentru o achiziţie. „Un fermier nu poate să acceseze fonduri europene pentru achiziţia unui tractor, dacă a solicitat şi prima de casare. Nu este permisă o dublă finanţare pentru o singură achiziţie, iar fermierul are de ales", a declarat, pentru NewsIn, Viviana Vasile, director în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Fiecare program are ţintele lui

Reprezentanţii fermierilor susţin că achiziţionarea unui tractor prin intermediul fondurilor europene este mult mai avantajoasă, cu toate că programul „Rabla" este mai uşor de accesat. „Pentru fermierii care doresc să realizeze investiţii, este mai avantajos să acceseze fonduri europene de dezvoltare
rurală pentru achiziţia unui tractor. Prin Rabla primesc 17.000 de lei, iar prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pot să beneficieze de o finanţare de până la 50% din valoarea tractorului. Astfel, fermierul îşi permite să cumpere un tractor mai scump, cu o putere mai mare", a spus Marcel Cucu, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Producători Agricoli din România.

Întoarcerea independenţilor

lorian Bichir: "Fără sprijin politic, un independent în fruntea Capitalei rămâne un basm. Sau un sinucigaş politic."

Primul care s-a lansat ca independent a fost Cozmin Guşă. Conştient că partidul său PIN nu are notoritatea necesară, tânărul politician a ales să candideze independent la funcţia de primar general al Capitalei.

În plus
, gurile rele susţin că Guşă a pus mâna pe un studiu făcut pe bani
grei de nişte super-creiere de peste Ocean. Această analiză demonstra că un independent are şanse mari de a câştiga, tocmai pentru că bucureştenii s-au săturat de clica
partidelor politice. Votanţi anti-PSD şi total atipici, bucureştenii ar fi perceput că orice candidat ar susţine şi oricât de profesionist, harnic şi onest ar fi acesta va deveni prizonier al partidului care l-a susţinut. Iar în orice partid există reţele oculte financiare, precum pânzele de păianjen. Odată ales, omul partidului va şti sau va fi obligat să întoarcă ajutorul primit... Guşă a mirosit oportunitatea şi s-a lansat.

Al doilea care joacă pe cartea independenţ ilor este doctorul Sorin Oprescu. Sunt convins că i-a convenit faptul că nu a fost desemnat drept candidat oficial al PSD. Neoficial, chirurgul este sprijinit de partid, precum „independentul“ Vanghelie de odinioară. Iar partea bună este că public se delimitează de greşelile comise de social-democraţ i şi de Ion Iliescu. Bucureştenii simt şi acum pe spinarea lor florile plantate de minerii chemaţi de „el lidero maxim“. Aruncat în vâltoarea electorală, Oprescu a copiat
discursul lui Traian Băsescu. Este antisistem, deranjează toate găştile, e singur împotriva tuturor. Până acum, acest mod de campanie
a dat rezultate. Plus că încercarea de a-l împiedica să candideze i-a venit ca o mănuşă. S-a victimizat neapărat, iar românii, atât de sensibili la telenovele şi scenarită, l-au îndrăgit.

Ceilalţi candidaţi merg pe o campanie clasică, în care se folosesc de brandul partidelor. Mai mult, Vasile Blaga i-a reproşat doctorului Oprescu că mimează independenţa şi că nicăieri în Europa un independent nu conduce o primărie. Candidaţii PDL continuă să se sprijine pe popularitatea partidului şi, evident, pe cea a preşedintelui Traian Băsescu. Mai mult, l-au cooptat şi pe Liviu Negoiţă în această bătălie, pentru că altfel nu se explică un slogan precum „Un Negoiţă pentru sectorul 2“. Nu ştiu dacă e destul pentru a câştiga sectoarele şi Bucureştiul, iar Vasile Blaga, un ardelean autentic, este un candidat redutabil, dar care se încălzeşte mai greu.

Locale nelegale

Privesti spectacolul "locale 2008", iar curiozitatea te indeamna sa scotocesti prin cronicile din urma cu patru ani. Sa cauti asemanari sau deosebiri. Sa compari. Sa vezi daca nu cumva, intre timp, actorii implicati si-au schimbat oferta
sau naravul. Daca au invatat ceva din greseli, daca s-au civilizat vreun pic. Din pacate, concluzia la care ajungi rapid este cea prezumata: nimic nou sub soare. Avem si acum candidati puscariabili, pomeni din belsug, atacuri murdare, promisiuni desarte. Actorii sunt cam aceiasi, iar piesa este tot una de prost gust. Care sa fie cauzele acestei incremeniri in rau?
In cei patru ani scurti dupa 2004, normele privitoare la reprezentantii locali, la responsabilitatile acestora, precum si regulile de alegere a primarilor si consilierilor au fost modificate substantial. In bine. Avem in vigoare o multitudine de legi, gandite ca veritabile filtre
pentru trierea candidatilor in termeni de integritate si legalitate. Sa le rasfoim nitel.
Legea ANI. Potrivit reglementarilor ei, fiecare cetatean are dreptul sa stie ce avere are cel care ii cere votul. Pentru ca persoanele care candideaza pentru functiile de primar, consilier judetean sau local sunt obligate sa-si declare averea si interesele. Procedura menita sa transparentizeze buzunarul candidatului este clar precizata: birourile
electorale de circumscriptie trimit Agentiei Nationale de Integritate, in cel mult doua zile de la depunere, cate un exemplar al declaratiei de avere si de interese a aspirantului la primarie sau consiliu. La randul ei, Agentia are obligatia de a le publica pe pagina de Internet proprie in cel mult zece zile. Termenele s-au scurs de mult, iar ANI in continuare nu are site.
Legea CNSAS.In spiritul ei, fiecare cetatean are dreptul sa cunoasca trecutul de securist ori de turnator al candidatului. Legea ii obliga pe candidati sa depuna la birourile electorale competente, in aceeasi zi cu inscrierea candidaturii, o declaratie publica pe proprie raspundere, in care sa spuna daca a colaborat sau nu cu politia politica. Declaratiile sunt trimise apoi CNSAS, care are obligatia sa le verifice cu prioritate. Dar ultima veste de la CNSAS este ca institutia nu ii poate verifica pe candidati din cauza datelor incomplete primite de la BEC. Asa ca prea putini vor primi certificat de buna purtare pana in ziua votului.
Legea finantarii campaniilor electorale. In ea se stipuleaza clar pedeapsa cu inchisoarea de la sase luni la cinci ani pentru promisiunea, oferirea de bani
, bunuri ori alte foloase in timpul campaniei electorale, in scopul determinarii alegatorilor sa voteze sau nu o anumita lista sau un anumit candidat. Este cineva cercetat pentru o astfel infractiune?
Legea statutului alesilor locali. Amendat in 2006, in scopul stoparii vagabondajului politic la nivel local, actul normativ este fentat intr-o veselie. Primarii certati cu partidul refuza sa demisioneze pentru a nu pierde mandatul, iar partidul nu-i da afara de frica sa nu "piarda" localitatea respectiva. Ca o ironie, chiar in anul in care s-au introdus regulile anti-migratie, un sfert dintre alesii locali si-au schimbat apartenenta politica.
Am enumerat o serie de prevederi normative adoptate dupa alegerile locale din 2004. Rostul lor era imbunatatirea calitatii celor care ajung in fruntea comunitatilor, instituirea transparentei in relatia lor cu cetatenii. Asta intr-o tara intemeiata pe respectul legii si pe suprematia statului de drept. Nu la noi.
Nici Legea fundamentala nu a scapat teafara. In Romania anului 2008, in plin proces de alegeri, Consiliul Superior al Magistraturii a reclamat la Avocatul Poporului terfelirea Constitutiei, aratand ca, prin implicarea judecatorilor in birourile electorale, se incalca principiul impartialitatii justitiei, independentei judecatorilor si separatiei puterilor in stat. Sa nu ne miram deci prea tare daca legea electorala va fi gasita neconstitutionala, iar alegerile de pe 1 iunie anulate. Atunci sa te tii distractie!

Ministrul Bolii şi majoretele morţii

Ministrul Bolii
nu pare să se fi săturat încă de el însuşi. Îşi plimbă competenţa ca pe un câine chihuahua printr-un mandat care împlineşte curând trei ani. Acu’ a împuşcat în cap trei răţuşte, asistente la Institutul de Cardiologie: le-a obligat să-şi dea demisia. De ce să demisioneze animatoarele de la reanimare? S-au fotografiat şi ele lângă un muribund, să aibă o amintire cu momentul în care-şi dă pacientu ultima suflare! Şi-apoi asta s-a imortalizat în 2007. Între timp s-o fi derulat altele mai haioase: pocker cu o mână moartă la crematoriu, playgames cu plosca, resuscitare pe porunci...

E clar că fotografiile au ieşit pe piaţă din motive politice. Nu, dom’ Nicolăescu? La ora când scriu, încă vă pregătiţi comunicatul. Băgaţi-o la înaintare pe asta cu „motive politice”. Şi pe-aia cu „un incident izolat”. Şi ardeţi-i un bilanţ, să rămânem ca la dentist: cum aţi adus în spitale ordinea şi disciplina, cum aţi încheiat caietul de sarcini şi pregătiţi o licitaţie la care să achiziţionaţi, de la cine vinde mai ieftin, şi ceva „sentiment al tragicului”. Asta mai lipsea să dea bine, că din poze se vede clar: curăţenie este, ceva aparatură ezicstă, bună dispoziţie – cât cuprinde.

Asta e imaginea – uriaşă, tulburătoare – a Sănătăţii în România, imagine la desăvârşirea căreia aţi contribuit din plin, domnule ministru. Cu sentimentul datoriei împlinite şi cu conturile doldora, puteţi să vă retrageţi. Bolnavii îşi vor smulge perfuziile şi vor pocni din ele în semn de recunoştinţă. În morgile spitalelor, unde probabil aţi băgat heavy metal, se va ţine un moment de reculegere.

De ce îngăduiţi să plece majoretele morţii, dom’ Nicolăescu, înainte de a se fotografia şi cu dumneavoastră?

Şobolanii

La capătul liniei 117 se termină şi oraşul. Brusc, din zece paşi, Bucureştii lui Videanu, Vanghelie şi câţi or mai fi se şterg din privire. Începe Zăbrăuţiul. Suntem în Ferentari, în ţigănie, la doar şapte minute de Piaţa Unirii, dar dincolo de orice timp al civilizaţiei.

Pute. A scârnă, a acru, a hoit. Şobolani mari cât pisica răscolesc gunoiul adunat în fiecare colţ de uliţă. Nu sunt străzi, doar maidane înconjurate de case mici şi putrede, pe care atârnă farfuriile albe ale antenelor de satelit. În câteva clipe, de dincolo de porţi, năvăleşte în stradă o liotă de puradei urlând de bucurie la vederea camerei de luat vederi. Se agaţă de microfoane ca de o şansă nesperată şi ne trebuie câteva minute bune până să pricepem în haosul creat care le e dorinţa: vor să cânte!

O manea, un cântec de Crăciun sub soarele de mai sau...mulţi ani trăiască. Orice, dar să cânte. Şi cântă. Câţiva ţânci nimeresc aproape de microfon, dar vin alţii mai mari care îi scuipă şi-i smucesc din faţa obiectivului. Ţâncii plâng de durere, sub barbă li se amestecă muci şi lacrimi, dar tot cântă. Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, laaa muuulţi ani...!

Cine să trăiască?! Pe măsură ce ne afundăm în lumea de dincolo de asfalt e tot mai dificil să-ţi imaginezi orice tehnici
de supravieţuire. Şi totuşi oameni, şobolani, hoituri şi duhori convieţuiesc, se amestecă şi-şi împart teritoriul dintre case şi blocuri după reguli învăţate, vechi, neschimbate. În Ferentari-Zăbrăuţi n-are importanţă cine e primar de sector, iar campania
electorală din Bucureştiul cu asfalt se vede ca un film cu extratereştri.

Autostrăzile suspendate la care visează Oprescu, pasajele sub şi supraterane ale lui Blaga, circuitele turistice prin Capitală din imaginaţia lui Diaconescu sau rutele feroviare ocolitoare din pliantele lui Orban n-au nici o importanţă. Scărpinându-se în cap şi la subsuoară, o femeie trupeşă cu două coji de seminţe uitate pe barbă urlă în microfon marele vis al comunităţii: apă şi canalizare.

Şi totuşi în blocurile infecte din Zăbrăuţi s-a dat drumul la apă. E adevărat, de când a început campania electorală. Minunea va mai dura câteva săptămâni, după care se vor forma, iarăşi, cozile nesfârşite cu găleata în mână la „cişmeaua lui Vanghelie“. Câte o cişmea cu apă la zece străzi. Şi gata.

Încet-încet, în jurul camerei de luat vederi se adună o lume pestriţă. Un tânăr ferchezuit ne îndeamnă să filmăm gunoaiele de la drogaţi. Se oferă să ne conducă printre blocuri
, apoi îşi aduce aminte că trebuie să rămână de pază lângă rufele întinse la uscat şi se rezumă la a ne da câteva indicaţii.

Nu-i greu de găsit drumul: ne luăm după seringi. Multe seringi, zeci, sute, printre care călcăm cu atenţie, îngroziţi la gândul că ne-am putea înţepa accidental. „La drogaţi“ ni se taie răsuflarea. La propriu: expresia „munţi de gunoaie“ are aici acoperirea perfectă, vârful cel mai înalt e foarte aproape de etajul unu al blocului unde stau drogaţii. Cât timp rămânem în zonă, de la balcoane zboară în direcţia maldărului de gunoi pungi zemuinde, spre care se reped, leneşe, două căţele jigărite. Nimic de mâncare.

Întoarcerea la asfalt nu e simplă. Bucureştii de dincolo de linia lui 117 ne bântuie şi, dintr-o dată
, oraşul, altminteri mizer şi prăfuit, pare, prin comparaţie, tărâmul unei lumi de basm. Cu un zâmbet chinuit, ajungem să ne bucurăm că locuim în zone în care vine maşina de gunoi şi curge apa prin robinete.

Seara, la televizor, doi candidaţi de frunte, probabil finaliştii primului tur al alegerilor locale din Bucureşti. Fac un exerciţiu de imaginaţie şi-ncerc să-i duc, măcar cu gândul, în Zăbrăuţi, printre mucii copiilor şi infecţia dintre blocuri. Îmi iese doar pe jumătate. Până la momentul în care, de dincolo de gunoaie, se arată, flămânzi, şobolanii.

Lipsa de educatie, un suicid in masa!

ai trista decat pretul la ulei, decat taxa auto
sau orice alta taxa, decat falimentul si decat multe alte lucruri ce fac sufletul sa se chirceasca intr-o durere temporara este sinuciderea unui minor. Nu stiu ce-a gandit Andrada, la cei 12 ani pe care-i avea atunci cand s-a hotarat sa-si puna capat zilelor, dar alarma e trasa: sinuciderea, in randul tinerilor, e deja un fenomen. Se pare ca suicidul la o varsta frageda tinde sa devina un gest „la moda”. Exista multe definitii ale sinuciderii, dar dintre toate fac referire la una simpla: „sinuciderea este actul de disperare al unui om care nu mai doreste sa traiasca”. Revin la cazul „Andrada”. Probabil ca in capul acestei fetite nematurizate au existat prea multe semne de intrebare lasate fara raspuns, si de acolo si presupusa disperare. Teribilism dus la extrem, lipsa de educatie, de credinta, obsesie, boala psihica sau ce altceva sa fi fost? Medicina legala nu ar putea oferi cauza gestului suicidal decat daca ar fi fost vorba de o boala psihica diagnosticata sau daca persoana ar fi fost supusa anterior gestului unor chinuri ce au facut ca suicidul sa devina, pentru victima, unica sansa de „eliberare”. Dar asa? E vorba de un copil suparat pe lume din cauza prietenului ei. Si atunci? Cred ca, in astfel de cazuri, mai degraba e vorba de lipsa unei educatii, de lipsa unei comunicari reale intre parinte si copil, de lipsa credintei si de anturaj. Ce valori morale au fost transmise unui copil care-si vopsea unghiile in negru, pactiza cu ideile de gasca si la primul esec sentimental s-a sinucis? Trebuie sa recunoastem ca traim vremuri in care educatia e din ce in ce mai precara, adolescentii au preocupari bizare, prezenta parintilor in formarea lor cotidiana e fantomatica. Si eu cunosc o familie in care o fetita de 10 ani isi da ochii peste cap facand pe vedeta sau urla atunci cand nu i se implineste o dorinta. Am auzit-o santajandu-si odata mama: „Fato, daca nu-mi dai telefonul mobil
, ma sinucid!” M-am crucit cu gandul la viitor. Adolescentii trebuie sa fie ajutati la timp pentru ca singuri nu pot trece peste ignorantele varstei. Iar daca nu sunt ajutati la timp, regretele sunt ca florile de pe un mormant. Inutile.

Alege viaţa!

Singura salvare a copiilor noştri stă în puterea cu care îi iubim"

Părinţi, sunteţi pregătiţi pentru curentul „Emo"? Andrada Mocănescu avea 12 ani şi s-a sinucis. Şi-a distrus familia. Undeva, la ieşirea din copilărie, a luat-o pe un drum greşit şi nimeni n-a reuşit s-o ajute.

Curentul „Emo" se răspândeşte ca un virus printre adolescenţi cu ajutorul site-urilor sociale (My Space, Hi5). Acest curent ridică depresia la rang de religie.

Din păcate, între părinţi şi copii
a apărut un zid care i-a însingurat şi pe unii, şi pe ceilalţi. Din ce în ce mai mulţi adolescenţi fug de lumea reală într-una imaginară, cea a internetului. Acolo discută pe „mess" cu persoane pe care nu le-au văzut niciodată.

Acolo, în lumea virtuală, iubesc şi, uneori, mor. Cum poate un părinte să pătrundă în lumea copilului, când acesta se închide în camera lui şi îşi petrece ziua în faţa calculatorului
? În România, când o familie se decide să achiziţioneze un computer, îl cumpără pentru copil, pentru ca acesta să aibă un viitor, dar nimeni nu le spune că, acolo, în spatele ecranului
, se află o lume care poate ucide.

Andrada era altfel. Voia să fie altfel. Din păcate, nimeni nu a sesizat faptul că acest „altfel" poate fi periculos. Din păcate, în şcolile din România e haos. Nu există psihologi, iar legătura dintre părinţi şi profesori e aproape inexistentă. Ca de obicei, nimeni nu e de vină.

Părinţii sunt ocupaţi cu serviciul. Lucrează de dimineaţa până seara. Când să mai aibă timp să vadă de copii? Cei mai mulţi adulţi cred că, dacă reuşesc să le cumpere mâncare şi haine, şi-au făcut datoria. Dar, din păcate, educaţia începe după haine şi mâncare.

Copiii zilelor noastre nu mai au copilărie. Dinamica socială şi tehnologia îi maturizează repede. Ei au nevoie de sprijin emoţional de la primii paşi. Părinţii trebuie să înveţe să fie alături de cei mici
. Să vorbească cu ei, să fie prieteni şi confidenţi. Sunt părinte, dar habar n-am cum să fac asta. Ştiu ce ar trebui, dar nu ştiu cum. Sunt la fel de neajutorat ca majoritatea părinţilor din România.

Nu cred că Andrada Mocănescu s-a sinucis pentru că asculta muzică rock şi nici pentru că se îmbrăca extravagant. Cred că, undeva, pe parcurs, s-a simţit brusc singură şi neajutorată. Atât de singură încât s-a refugiat pe un site şi într-un curent ce promovează depresia.

Preoţi puşi să semneze declaraţie de imparţialitate cu iz electoral

Consiliul Judeţean Hunedoara, condus de candidatul PNL la un nou mandat Mircea Moloţ, sponsorizează condiţionat 300 de biserici

Preoţii semnează o „declaraţie de imparţialitate” prin care se obligă să nu intre în „conflict de interese” cu „autoritatea finanţatoare”

Pentru a primi sponsorizare din partea Consiliului Judeţean, parohiile din Hunedoara trebuie să semneze o „declaraţie de imparţialitate” în care, pe lângă publicitatea pe gardul bisericii, preoţii se obligă să „nu intre în conflict de interese” cu „obiectivele autorităţii finanţatoare”. Aşadar, 300 de biserici hunedorene nu vor intra în „conflict” cu obiectivele personajului înscris pe plăcile ce consfinţesc „ajutorul” dat de stat: candidatul PNL pentru un nou mandat de şef al CJ Hunedoara, domnul Mircea Moloţ. „Sunt nişte plăci pentru înştiinţarea cetăţenilor de fondurile care au venit”, spune candidatul Moloţ, evitând să comenteze prevederile cel puţin ciudate ale „declaraţiei de imparţialitate” semnate de preoţi.

Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, penelistul Mircea Moloţ, şi-a dus campania electorală până pe poarta bisericilor hunedorene. Nu e o campanie
pe faţă, cu afişe şi poze electorale, ci o propagandă prin metode „neortodoxe”. Mai multe lăcaşe de cult din judeţ au afişat la loc vizibil, de la slujba de duminică încoace, plăcuţe pe care sunt trecute sumele de bani
pe care le-au primit de la Consiliul Judeţean Hunedoara în actualul mandat de preşedinte al lui Mircea Moloţ.

Plăcuţele nu omit să le amintească credincioşilor că preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara este însuşi Mircea Moloţ, sugerând, în plină campanie electorală, prin sumele de bani trecute sub numele acestuia, legătura dintre candidatul PNL şi ajutorarea bisericilor. Nu se pomeneşte, însă, niciun cuvânt despre faptul că, în realitate, lucrările, reparaţiile şi construcţiile de lăcaşe de cult au fost plătite din banii bugetului
judeţean.

„Imparţialitate” electorală prin contract

Preoţii au încheiat un contract de sponsorizare care are clauze clare. „Art.4. Obligaţiile Parohiei Ortodoxe (...)Să menţioneze denumirea instituţiei finanţatoare, respectiv numele Consiliului Judeţean Hunedoara în contactele cu mass media şi în acţiunile pe care le întreprind”. Ce este însă ieşit din comun e faptul ca parohii au fost puşi să semneze şi o „declaraţie de imparţialitate” care, citită printre rânduri, obligă parohul la o „neortodoxă” părtinire: „Reprezintă conflict de interese (…)situaţia în care executarea obiectivă şi imparţială a funcţiilor oricărei persoane implicate în implementarea proiectului poate fi compromisă din motive familiale, politice, economice sau orice alte interese comune cu o altă persoană”.

România, condamnată la CEDO pentru că a spânzurat un deţinut de picioare

Florin Georgescu a fost spânzurat cu capul în jos de poliţişti, bătut şi insultat, în 1996. Colegii de celulă l-au violat, la instigarea poliţiştilor. CEDO i-a acordat despăgubiri de 8.000 de euro.

România a fost condamnată marţi de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru tratamente
inumane şi degradante aplicate de poliţişti unui bărbat bătut de mai multe ori, până la pierderea cunoştinţei. Florin Georgescu, atunci în vârstă de 30 de ani, a fost arestat în ianuarie 1996 pentru escrocherie şi fals. Deţinut pentru trei luni, Georgescu afirmă că a fost bătut în primele patru săptămâni de poliţişti mascaţi, dar şi de colegii de celulă, instigaţi de poliţişti.

Conform declaraţiilor lui Georgescu, el a fost obligat, sub ameninţarea cu moartea, să se aplece cu mâinile încătuşate în spatele genunchilor. Anchetatorii l-au spânzurat apoi cu capul în jos, lovindu-l peste mâini şi peste picioare.

Aceste metode, practicate noaptea, în timpul interogatoriilor, se repetau o dată
la două sau trei zile. Fostul deţinut mai susţine că o dată a fost bătut cu vergele de metal peste cap şi peste spate, că a fost insultat şi lovit la ficat
timp de două ore, până ce şi-a pierdut cunoştinţa.

Poliţiştii i-au încurajat pe ceilalţi deţinuţi să îl violeze, să îi spargă dinţii şi să-l forţeze să mănânce alimente peste care urinaseră.
Decizia Curţii se bazează pe raportul medical întocmit la o lună după evenimente, care constata faptul că relele tratamente au avut loc şi au fost „suficient de grave“ încât să constituie o violare a articolului 3 al convenţiei europene a Drepturilor Omului. Judecătorii europeni au mai stabilit că autorităţile române nu au condus o anchetă eficientă în acest caz. Georgescu va primi 8.000 de euro pentru prejudiciul moral.

La începutul lunii martie, CEDO condamna România pentru rele tratamente aplicate unui cetăţean de etnie romă din judeţul Suceava, bătut de poliţişti în urmă cu şapte ani. În acel caz, CEDO stabilise daune de 15.000 de euro.

Monstrul energetic se naste cu scandal

indicalistii din Hidroelectrica reclama
Guvernul la Bruxelles pentru infiintarea companiei nationale de energie * Pe 17 aprilie, ei vor organiza si un mars de protest in Capitala

Sindicalistii din Hidroelectrica ameninta cu un mars si un miting de protest in Capitala, in 17 mai, daca "presiunile" pentru crearea companiei energetice integrate vor continua, apreciind ca infiintarea acesteia va duce la cresterea substantiala a pretului la energie
. Presedintele Federatiei Sindicale Hidroelectrica Hidrosind, Ilie Rosu, a declarat, ieri, intr-o conferinta de presa, ca infiintarea aceste companii
este "o eroare economica si tehnica", care va duce la blocarea investitiilor in resursele regenerabile si la cresterea pretului energiei.
Ilie Rosu a anuntat ca sindicalistii vor transmite scrisori de protest comisarilor europeni implicati, vor adresa memorii CSAT, Parlamentului Romaniei, dar si celui European si vor ataca in instantele din Romania, dar si cele europene formarea Companiei Energetice Nationale. "Actiunea Guvernului vizeaza, in opinia noastra, privatizarea ca active a unor parti din Hidroelectrica, situandu-se in zona infractionalitatii economice, ca urmare a lipsei de transparenta a acestei actiuni, care pune in pericol siguranta sistemului energetic national", a precizat Rosu. Reamintim, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a initiat o Hotarare de Guvern (HG) prin care compania Electrica (impreuna cu distributiile de energie neprivatizate Electrica Muntenia Nord, Transilvania Nord si Sud) va "inghiti" Hidroelectrica si complexurile energetice Turceni si Rovinari.
Hidrosind reuneste circa 4600 dintre cei aproximativ 5100 de salariati ai Hidroelectrica. Sindicalistii acuza guvernantii ca, prin infiintarea acestei mega-companii pun in pericol siguranta sistemului energetic national si nu respecta legislatia privind competitia. "O societate comerciala de stat de astfel de dimensiuni este foarte atractiva pentru firmele capusa, mai ales in conditiile in care managementul va fi controlat politic. In aceasta preconizata structura integrata, care este mai puternica decat fostul Conel (n.r. - compania care integra intregul sistem enegetic national) pentru ca are incluse si unitati miniere, pot aparea frecvent conflicte de interese", a mai spus, printre altele, Ilie Rosu.
Bogdan Olteanu uita ce semneaza
El l-a acuzat si pe presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, ca "uita ce semneaza". "Recent, presedintele Bogdan Olteanu a declarat ca Directiva Europeana 54/2003 privind piata
de energie nu se aplica. Ii reamintesc ca dansul a semnat Legea 13/2007 care reactualiza Legea Energiei tocmai pentru a fi in concordanta cu aceasta directiva. In plus
, cu cateva saptamani in urma, Bogdan Olteanu declara ca o astfel de companie integrata, care sa cuprinda toata Hidroelectrica, doua complexuri energetice si distributiile de energie neprivatizate este benefica pentru economia romaneasca. La sfarsitul saptamanii trecute a revenit si si-a nuantat pozitia: doar unele hidrocentrale si un complex energetic alaturi de distributiile neprivatizate vor face parte din compania integrata. Probabil ca guvernantii si-au dat seama ca se depaseste pragul de 40% din productia de energie, acceptat de Uniunea Europeana, si acum s-au gandit sa sparga Hidroelectrica", a mai spus Ilie Rosu. El a mai spus ca sindicalistii nu sunt impotriva infiintarii unui holding, in care fiecare companie sa-si pastreze identitatea, ci impotriva unei entitati care va conduce la disparitia Hidroelectrica, "un brand" al energeticii romanesti sau care va conduce la divizarea companiei.
"Oricum, actualul Guvern va mai exista pana la sfarsitul anului. Chiar daca HG de infiintare a companiei integrate va fi adoptata, ne vom adresa instantei si actul normativ nu va putea fi pus in practica pana la numirea unui nou Guvern, care, speram, va renunta la aceasta idee", a mai spus presedintele Hidrosind.

Mediul financiar, starul câştigurilor economice

În medie, persoanele care lucrează în domeniul intermedierilor financiare au câştigat în martie 3.595 lei

Angajaţii din industria lemnului primesc lunar, în medie, doar 674 de lei

Românii câştigă tot mai bine de la o lună la alta, cel puţin aşa arată statisticile oficiale ale Institutului Naţional de Statistică. Potrivit acestora, câştigul salarial mediu nominal realizat în martie de angajaţii români a fost de 1.192 lei, cu 58 de lei (+5,1%) peste nivelul raportat cu o lună înainte.

Cele mai bune salarii continuă să se întâlnească în sectorul intermedierilor financiare
, acolo unde câştigul mediu nominal net a fost de 3.595 lei. În plus
, persoanele care lucrează în acest sector s-au bucurat în luna martie de o creştere a câştigului salarial mediu nominal net cu 23,9%, de cel puţin două ori mai mult decât orice altă creştere raportată în sectoarele economice.

Media câştigului salarial mediu net înregistrat la nivelul întregii economii a fost de 1.192 lei, cu 5,1% peste nivelul consemnat în luna februarie. Dacă ne raportăm la luna martie a anului trecut, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 17,7%, în timp ce indicele câştigului salarial real a înregistrat o creştere cu 8,3%.

Salariile din industria tutunului au scăzut cu 6,9%

Câştiguri medii cu mult peste media economică se întâlnesc şi în domenii precum transporturile aeriene (2.802 lei) şi fabricarea produselor din tutun (2.345 lei), acesta din urmă fiind pentru o lungă perioadă de timp, alături de industria extractivă, sectorul în care s-au plătit cele mai mari salarii.

La polul opus se regăseşte industria prelucrătoare a lemnului şi a produselor din lemn şi plută, din care se exceptează fabricarea mobilei, unde salariul mediu net a ajuns în martie la 674 lei, după ce a crescut în ultima lună cu două procente. Luna martie nu a adus cu sine creşteri salariale în absolut toate sectoarele economiei, excepţie făcând doar trei dintre acestea. „Scăderi ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în activităţile: fabricarea produselor din tutun, industria de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou şi transporturi aeriene şi au fost determinate de acordarea de prime în luna precedentă şi a realizării unei producţii mai mici în luna curentă”, se explică în comunicatul INS.

Tristeţile emigrantului român şi eşecul unei reforme

Românii pripăşiţi în Italia au iarăşi probleme. Venirea lui Berlusconi la putere anunţă vremuri incerte, chiar grele, pentru o bună parte dintre ei. Noua guvernare şi-a anunţat intenţia de a pune capăt invaziei de străini fără niciun rost, între care românii sunt tot mai des arătaţi cu degetul. Această "maree" fără sfârşit de nefericiţi în căutarea norocului pe care n-au reuşit să-l găsească acasă se face vinovată, deseori, de infracţiuni şi chiar de crime, care au indus nesiguranţă şi stres în existenţa cotidiană a localnicilor.

Acasă, o parte din media s-a pus în mişcare pentru a le apăra cauza în faţa primejdiei tot mai iminente de a fi expulzaţi. Este încurajată tacit de putere, de întreaga clasa politică, cât se poate de interesate în perpetuarea emigrării legale sau ilegale, n-are importanţă cum, atâta vreme cât funcţionează ca o supapă, evitând-se nemulţumiri şi convulsii sociale.

Un atentat la libera circulaţie şi la drepturile omului - se lamentează pe toate tonurile o presă devenită peste noapte pavăza de nădejde a democraţiei europene aflate în primejdie. Nicio evidenţă nu o impresionează: nici crimele comise cu bestialitate, nici hoţiile care nu se mai termină, nici traiul pe muchie de cuţit dus de des­tui imigranţi, nici locuinţele de carton, focare de mizerie şi banditism, improvizate la marginea oraşelor, nici răbdarea ajunsă la disperare a italienilor. Prin tonul lor, unele publicaţii mai mult pun paie pe foc, căci după un asemenea război al vorbelor, chiar şi emigranţii care şi-au făcut o situaţie stabilă nu se mai simt în siguranţă.

Dacă există forme aberante de patriotism, atunci ele pot fi regăsite în lacrimile de crocodil vărsate de grija sărmanilor infractori ameninţaţi cu prigoana de autorităţile italiene. Pentru că ei sunt, de fapt, miza întregului tapaj. Să fim serioşi: nu e vorba de niciun pic de compasiune pentru cei plecaţi cu traista-n băţ să forţeze norocul pe meleaguri străine. Este, mai degrabă, vorba de groaza că s-ar putea reîntoarce, îngroşând rândurile nemulţumiţilor şi infractorilor, de care oricum nu ducem lipsă. S-a ajuns cu absurditatea până într-acolo, încât lucrurile să fie privite exact pe dos: victimele să fie culpabilizate de slăbiciune, de mafiotism şi lene, parţial compensată prin munca harnicilor români. În nu ştiu ce jurnal, autoarea unui articol din această categorie sfidează şi ultima rămăşiţă de bun simţ, afirmând pe şleau că Berlusconi şi-a croit victoria în alegeri, exploatând problema bieţilor imigranţi. Care, de altfel, ar fi o falsă problemă. Că acesta ar fi singurul program politic al noului premier.

În faţa unei asemenea explozii de rea-credinţă şi lipsă de măsură, argumentele raţionale devin superflue. Şi, totuşi, câteva întrebări nu pot fi ignorate. Cum a ajuns România să exporte atâta infracţionalitate şi mizerie? Până unde pot merge autorităţile cu indiferenţa, forţând răbdarea celorlaţi parteneri europeni şi care vor costurile pe termen lung ale unei asemenea abordări lamentabile a responsabilităţilor asumate de România? Există vreo ieşire din impasul în care am intrat singuri? Mai ales că, printre cei plecaţi şi stabiliţi în străinătate, sunt foarte numeroşi oamenii cinstiţi, care îşi văd de viaţa lor şi, acum, se simt ameninţaţi de vâltoarea unor evenimente ce pot scăpa de sub control.

Cele două sau trei milioane de concetăţeni aflaţi peste graniţă sunt dovada că nu e loc pentru toţi românii în ţara lor. Că din mult trâmbiţatele reforme româneşti s-a ales praful. Că n-au fost serioase sau n-au fost luate în serios, ceea ce e totuna, iar economia românească născută în dureri, după aproape două decenii de tranziţie fără orizont, este incapabilă să asigure locuri de muncă şi un trai decent întregii sale populaţii. Este o economie dependentă de capitalul străin şi de importuri, o economie necompetitivă, imprevizibilă şi vulnerabilă la orice adiere pe plan internaţional. Iar, vântul recesiunii abia a început să bată.

Pentru a afla cum s-a ajuns aici, nu trebuie căutat prea departe. Guvernări iresponsabile, preocupate cvasiexclusiv, împreună cu clientela lor politică, să se îmbogăţească prin orice mijloace, au dat la spate cu o îngâmfare suverană şansele şi au neglijat programatic viitorul societăţii româneşti. Iar acest viitor bate acum la uşă şi, parafrazând o reclamă intrată în folclor, nu sună deloc bine.

Ani de-a rândul, oricărei tentative de elaborare a unei perspective rezonabile pentru economia şi societatea româ­nească i s-a contrapus încrederea oarbă în "mâna invizibilă a pieţei", de fapt discursul nespecializat şi hazardul moral. Statul a fost decretat cel mai prost administrator, iar în locul rămas gol s-a instalat fără jenă amatorismul vulgar şi corupţia. S-au vândut pe bani
puţini şi comisioane grase societăţi şi întreprinderi, multe viabile, de fapt au fost suprimate cu inconştienţă locuri de muncă, dar n-au mai fost create altele în loc. Încercând să scape de metehnele centralismului excesiv, reforma a parcurs numai jumătate din drum: a distrus, dar n-a mai construit. Graţie aceleiaşi atotputernice corupţii, a fost privatizat profitul şi naţionalizate pierderile, societatea sărăcind şi polarizându-se după modelul atât de dispreţut al statelor bananiere.

Ameninţaţi de agresiunea neîndurătoare a sărăciei, stresaţi de lipsa de perspective, umiliţi de opulenţa sfidătoare a unor îmbogăţiţi cel mai adesea prin încălcarea grosolană a legii şi a normelor sociale, destui români şi-au luat lumea în cap. Mulţi au sperat şi speră să-şi croiască un alt des­tin, să realizeze ceea ce pe nedrept le-a fost refuzat în propria ţară. Nu sunt puţini nici cei mânaţi de dorul de aventură sau, pur şi simplu, plecaţi la furat. Toţi aceştia sunt acum o "problemă", care lăsată la voia soartei poate deveni incontrolabilă.

Se poate aştepta cu braţele încrucişate ca situaţia lor să se rezolve de la sine? Oare, se va rezolva ea de la sine? În afara unor declaraţii confuze, guvernul nu a dat nici o importanţă dramei emigranţilor români, arătând încă o dată
prăpastia care-i desparte agenda politică de grijile ce frământă restul societăţii. Culmea, România se află într-o situaţie paradoxală: cu câteva milioane de imigranţi nu prea doriţi de cineva, mulţi bântuind fără niciun rost printr-o Europă în prag de recesiune, dar - în acelaşi timp- cu cel mai grav deficit de forţă de muncă din lume. Nici măcar o asemenea anomalie nu este în stare să dea naştere la vreo idee, la vreun plan, la vreo strategie. Ministerul Muncii şi-a făcut cadou două excursii pe bani publici în Spania şi Italia, întorcându-se la fel cum a plecat. Cu mâna goală.

În rest, inerţie, espectativă, dezinteres afişat la lumina zilei. Societatea civilă pare toropită şi lipsită de chef. Toţi par să aştepte ceva. Să aştepte ce?

TVA facturată de tipografii editurilor a fost redusă de la 19 la 9%, de la 1 ianuarie 2008

Mai mult de jumătate din români (53%) nu citesc cărţi, iar 37% nici măcar ziare, arată un sondaj CURS, efectuat la comanda Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). Măcar din acest punct de vedere, decizia unor reviste si cotidiene de a oferi alături de publicaţii si câte un volum este de salutat. Poate că asa vor pune mâna pe o carte, măcar la propriu, si cei aproximativ 20% din români care preferă presa, dar nu înghit cărţile. Cauzele dezinteresului românilor pentru cărţi sunt multiple, însă nici preţul nu este de neglijat. Iar taxele sunt, ca în orice altă activitate, împovărătoare. De la 1 ianuarie 2008 a apărut însă o rază de soare si în acest domeniu: TVA-ul aplicat cărţilor iesite din tipografie va fi de 9% (acelasi cu cel plătit în librării), si nu de 19% cât era până acum. Doar 2% din români citesc mai mult de trei ore pe zi, si numai o persoană din zece obisnuieste să se delecteze cu o carte mai mult de o oră pe zi. Un român din cinci citeste zilnic, însă mai puţin de o oră. Cel puţin asa susţin cei chestionaţi. Ca întotdeauna, realitatea bate filmul. Sondajul arată mai mult cât ar vrea ei să citească, nu cât citesc efectiv. Din ce motive nu reusesc acest lucru nu ne poate spune sondajul! Impactul televiziunii poate fi o explicaţie (36% din români petrec mai mult de 3 ore în faţa micului ecran) si timpul alocat serviciului ori familiei - alta. Nici preţul cărţilor si ziarelor nu poate fi ignorat. Iar fiscalitatea are un rol important de jucat. Până la 1 ianuarie 2008, tipografiile facturau editorilor TVA de 19%, în timp ce în librării cărţile se vindeau cu un TVA redus de 9%. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1579/2007, cărţile sau alte tipărituri pot fi considerate o livrare de bunuri la care se aplică o cotă redusă de TVA de 9%. Cota redusă se aplică pentru livrarea de manuale scolare, cărţi, ziare si reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau pe alte tipuri de suporturi. Cărţile si imanualele scolare sunt tipăriturile care au cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Ziarele si revistele au cod ISSN. Nu se aplică cota redusă a TVA pentru livrarea de cărţi, ziare si reviste care sunt destinate în principal sau exclusiv publicităţii. Prin „în principal“ se înţelege că mai mult de jumătate din conţinutul cărţii, ziarului sau revistei este destinat publicităţii. Cu sau fără materialul clientului
? Numai că tipografiile trebuie să fie atente, pentru că totul depinde de categoria în care intră operaţiunea pe care o fac. Dacă este o livrare de bunuri, TVA va fi de 9%, dacă este o prestare de servicii
- de 19%. La pct. 15 alin. 6 din normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, modificate si completate prin Hotărârea Guvernului nr. 1579/2007, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2008, se prevede că tipărirea cărţilor sau a altor tipărituri poate fi considerată fie o livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, în funcţie de modul de derulare a operaţiunilor. În situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei cărţi sau a altei tipărituri se limitează la a transmite conţinutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau alt suport, iar tipografia se obligă să tipărească sau, după caz, să si editeze cartea sau altă tipăritură utilizând hârtia si/sau alte materiale proprii se consideră că tipografia realizează o livrare de bunuri către clientul său si atunci TVA va fi de 9%. În schimb, în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei cărţi sau a altei tipărituri transmite tipografiei conţinutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau alt suport, precum si hârtia necesară realizării acestora si/sau alte materiale care servesc la realizarea cărţii/tipăriturii, se consideră că tipografia realizează o prestare de servicii către clientul său, iar TVA-ul va fi de 19%. Cu alte cuvinte, dacă tipografia foloseste hârtia proprie plăteste 9%, dacă foloseste materialul clientului - 19%. Asta în cazul în care operaţiunile au loc în România. Tipăriri neimpozabile în Romånia Dacă operaţiunile vizează o tipografie sau o editură din România si o tipografie sau o editură dintr-un alt stat membru UE, trebuie analizat care este locul desfăsurării fiecărei operaţiuni în parte. Când tipografia primeste din străinătate comanda, dar tipăreste cu materialul propriu, se consideră livrare intracomunitară. Când tipografia primeste din străinătate comanda, dar tipăreste cu materialul clientului, este o prestare de servicii. Această operaţiune poate fi neimpozabilă dacă tipografia are codul de TVA al clientului si dovedeste că bunurile materiale sunt transportate în alt stat membru. Operaţia este în acest caz neimpozabilă (nu scutită) în România.

Punct şi de la capăt

Ritualul de pasaj la Kremlin ne obligă la constatări devenite de rigoare.

rin repetarea truismelor şi practicarea în exces a spiritului speculativ intrăm însă în logica acelui filozof francez care susţine că, într-un climat de supracomunicare, verbul, singurul care dă sens frazei, riscă să nu se mai audă. În cazul nostru: ştim totul (sau nu) despre intenţiile lui Putin, despre noul preşedinte Medvedev. Bănuim, dacă folosim grila geopolitică germană, că Rusia este o democraţie particularistă cu care merită să ai relaţii economice, orice s-ar întâmpla.

Vedem cu ochii minţii, dacă privim lumea de la Washington sau de la Londra, calul troian cu emanaţii de gaz metan strecurat în curtea interioară a alianţelor euroatlantice.

Ne dorim cu toţii în acelaşi timp, şi la Bucureşti, precum ,,surorile’’ lui Cehov, marele voiaj la Moscova, în aşteptarea unei experienţe a mai binelui şi mai frumosului, care, din păcate, în istoria acestui mare popor, nu s-a cosumat efectiv decât în literatură.

Acum preferăm să ne ocupăm de partea întunecată a lunii, de zăcămintele ascunse de energie
, de zona de reflecţie ideologică.
În ianuarie 2008 apărea în librăriile din Moscova şi din Sankt Petersburg un opus de 850 de pagini, intitulat ,,Doctrina Rusă-Proiectul «Rusia»’’. În 2005, organizaţia ortodoxă Soborul Mondial al poporului rus a intrat într-un dialog cu 70 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri
, militare şi ecleziastice.

Oameni influenţi, dar de plan secund. Sponsori sunt fundaţia privată Întreprinzătorul rus şi Agenţia federală pentru cooperare tehnico-militară. Câteva luni mai târziu, într-un hotel de lux din Kerkika, în insula grecească Corfu, acest nou organism
a declarat că Rusia se situează în aceeaşi ierarhie de valori precum Dumnezeu, Sfinţenia şi Credinţa.

În mai 2007, mitropolitul Kiril, virtualul urmaş al actualului Patriarh şi mai-marele teologiei ortodoxe ruse, i-a primit oficial pe autorii noii doctrine. În ianuarie 2008, doctrina a fost difuzată sub formă de carte, apoi, în mai 2008, îndată după transferul de putere de la Kremlin, va fi convocată Adunarea episcopilor Bisericii Ortodoxe, pentru finisări canonice.

Ideea de bază este înlocuirea ţesutului social al epocii sovietice cu un ţesut nou de reţele ierarhizate, pe baza unei ,,supernaţiuni ruse’’. Avem de-a face cu o ideologie a ,,supernaţionalismului’’, în care Stalin este elogiat pentru că a ,,ştiut să transfere conflictul civilizaţiilor în sfera serviciilor
secrete’’. Se recunoaşte faptul că, în perioada sovietică, în spatele retoricii internaţionaliste ,,s-au ascuns mereu valorile naţionale ale supernaţionalismului rusesc’’.

Premisa este că Rusia rămâne un stat uniconfesional ortodox. Valorile sunt: ortodoxia, monarhia, imperiul, mesianismul. Cine este pravoslavnic este loial şi statului. Biserica nu se uneşte cu statul, dar lui i se cere ,,să plonjeze în oceanul spiritual al ortodoxiei’’.

Reperele sunt desprinse explicit din perioada ultimilor doi ţari şi a lui Stalin. Puterea legislativă, executivă şi judiciară trebuie concentrată în mâinile şefului statului. Statul ideal este monarhia, dar în aşteptarea ei se recomandă un regim autocratic. Documentul include şi o organigramă a structurii puterii civile şi militare, de tip corporatist. Serviciile secrete se bucură de maximă atenţie.

Este prevăzut un sistem de pedepse pentru opozanţi. Se solicită stabilirea unor criterii de evaluare a gradului de loialitate cetăţenească, pornind de la concluziile experţilor sovietici în materie. Este apreciat rolul represiunii, dar aflăm că nu e vorba de represiunea utilizată ,,sub Stalin sau Ivan cel Groaznic’’. Cert este că noţiunea ,,drepturile omului’’ din lumea apuseană este respinsă în favoarea unui sistem etic în care ,,originea binelui rezidă în forţă’’. Forţa de a-i combate pe inamicii interni şi externi ai Rusiei şi ai bisericii sale.

Există trei căi pentru atingerea obiectivelor. Calea pesimistă: victoria va fi câştigată chiar şi în urma unui război de partizani. Versiunea administrativă: crearea unei entităţi statale alternative, cu concursul adepţilor din puterea actuală.Versiunea optimistă: doctrina rusă îşi atinge scopurile prin consolidarea actualei puteri.

Pentru autorii documentului, viitorul sună bine. În 5o de ani, Rusia devine o superputere, Europa va cunoaşte o prăbuşire totală, iar Statele Unite îşi pierd unitatea. ,,Atunci noi vom guverna planeta cu chinezii, indienii şi musulmanii. Şi dacă şi China se dislocă… „Nu mai urmează nimic.

Nu este vorba de o doctrină a statului rus, nici de o strategie a actualei puteri. N-a devenit nici măcăr un document oficial al Bisericii Ortodoxe ruse. Dar în sistemul de putere Putin-Medvedev sunt mulţi cei care gândesc aşa. În jurul lor, destui ruşi sunt pregătiţi de o astfel de opţiune. Noi ceilalţi, euroatlanticii, ar trebui să cădem serios pe gânduri înainte de a ne îmbrăca gros.

Blaturi electorale

"Avem candidaţi de sacrificiu, iepuri, non-combat, penali într-o campanie
electorală mimată."

De ce să investeşti mult într-o victorie improbabilă, în loc să investeşti puţin într-o înfrângere profitabilă? Sub acest motto ar putea sta alegerile locale din 2008, care se desfăşoară în zodia duplicităţii. Avem candidaţi de sacrificiu, iepuri, non-combat, penali într-o campanie electorală mimată. Tactica e simplă şi brevetată chiar în zilele Revoluţiei prin istoricul îndemn adresat de Ion Caramitru lui Dinescu: „Mircea, fă-te că lucrezi“. Candidaţii se fac că sunt în competiţie de ochii alegătorilor, pentru ca partidele lor să obţină, la schimb, funcţii şi bani
publici de la învingători. Primari şi şefi de consilii judeţene sunt hotărâţi deja prin înţelegeri între partidele politice şi, uneori, de comun acord cu oligarhia locală. Votul cetăţenilor este doar o formalitate.

Traian Băsescu are dreptate în privinţa blaturilor pe care le practică, fără jenă, chiar Partidul Democrat Liberal. Nu la Bucureşti, unde autorul blatului este PSD cu doi candidaţi în cursa electorală: unul de sacrificiu, Cristian Diaconescu, şi celălalt sub acoperire de independent, Sorin Oprescu. „Metoda Oprescu“ este testată de PSD şi în alte două mari oraşe: Bacău şi Târgovişte. Candidatul oficial PSD pentru Primăria Bacău, Cătălin Mardare, colectează voturi în favoarea „independentului“ PSD Sergiu Sechelariu, împotriva liberalului Romeo Stavarache. Iar la Târgovişte, „independentul“ PSD, viceprimarul Dumitru Barbu, are rolul de proptea pentru candidatul oficial Teodor Vasiliu (ex-PD) împotriva lui Gabriel Boriga, nominalizat de PDL.

Partidele au depus armele în faţa lui Gheorghe Ciuhandu la Timişoara (susţinut de PNŢCD şi de PNL) şi a lui Klaus Johannis (susţinut de Forumul Democrat German şi de PNL) la Sibiu. Şi nu pentru că Ciuhandu şi Johannis ar fi sfinţi. Dacă ar fi fost, s-ar afla nu în politică, ci pictaţi pe pereţii mănăstirilor. PDL şi-a insultat alegătorii propunându-l pentru primărie pe Gheorghe Ciobanu, supranumit „naşul vămilor din vest“ sau „Ghiţă Şpăgaru’“, deşi Timşoara, în stagnare de câţiva ani, merita o alternativă. Nici PSD nu a găsit un candidat pe măsura ţărănistului: în loc de Ilie Sârbu, din marea echipă socialdemocrată, s-a iţit un şoricel, Ion Răducanu.

La Sibiu, candidaţii PDL la primărie, Constantin Trihenea, şi la consiliul judeţean, Ion Ariton, se comportă de parcă ar juca „nu te supăra frate“ cu Klaus Johannis. Iniţial, organizaţia locală a PDL nici nu avea de gând să-l concureze pe Johannis, primarul care nu deranjează deloc grupului de interese transpartinic, patronat de omul de afaceri Ilie Carabulea.

Vallejo via Bucureşti

rasul Vallejo va deveni cea mai mare localitate din California care îşi va declara falimentul, după o decizie luată de liderii municipali, transmite FoxNews.com. Consiliul local a votat această hotărâre în unanimitate, după ce criza bugetară a afectat localitatea, care se confruntă cu un deficit bugetar de 16 milioane de dolari şi nu are rezerve de bani.
Ştirea, apărută ieri pe agenţiile de ştiri, probabil n-a fost băgată în seamă de prea multă lume, soarta oraşului californian Vallejo interesându-i, cel mult, doar pe americani. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost cauza falimentului, numeroşi locuitori din Vallejo susţinând că problemele financiare
se datorează plăţilor generoase şi beneficiilor încasate de poliţişti şi pompieri. Vă sună cunoscut? Bineînţeles. Probabil de la liderii oraşului Vallejo au luat modelul şi guvernanţii noştri care nu mai contenesc cu pomenile electorale, aruncând practic cu bani în tot poporul votant. Iar când analişti de renume sau instituţii financiare importante trag semnale de alarmă cu privire la politica pomenilor electorale, premierul Tăriceanu sare ca ars şi declară ţâfnos că nu mai acceptă lecţii de la nimeni.
Câte găuri negre liberale vor fi în buget, vom constata probabil la anu' pe pielea noastră, când vom suporta tot din banii noştri generozitatea unui guvern socialist, fardat grosolan în culorile liberalismului.

Lovitura de stat democratica

Pe vremuri cånd voiai sa definesti comportamentul unei persoane ca umbla in toate partile fara nici o piedica, ziceai ca se plimba ca voda prin loboda. Lui voda i se deschideau toate portile, avea voie sa spuna orice, sa faca tot ce-i trecea prin cap. Voda era el insusi un speraclu, un berbec roman, un tanc, cu care culca la pamånt muntii de loboda, pentru a-si elibera calea. Calea lui voda prin loboda era luminoasa, larga, vesela si semana cu o autostrada. Astazi, voda nu mai umbla prin loboda, ci peste rapita, pe care o evalueaza din elicopter, ca are alergie
la autostrazi, carora nu le intelege nici mort utilitatea si pe care le-ar desfiinta prin lege. Mirosul de rapita pe care voda il inhaleaza de sus, din cer, are efect halucinogen. Ce vedenii are voda? Ca rapita nu e buna, ca e un precursor al industriei de masini
, ca din ea se prepara biodizelul si face trimitere indirecta la Tariceanu, care a pus tara pe butuci cu masinariile sale ucigase. Rapita a napadit tara si a exilat gråul, porumbul si soia, plante
sacre la care se inchina nomenclatura. Ceausescu se unea cu gråul-mama intr-o parocesiune solemna. Cobora din elicopter, culege
a cåteva boabe, le mesteca cu ochii inchisi si pronunta profetia: productia de gråu va fi anul acesta de 10 milioane de tone la hectar si lumea il aclama ca pe un zeu. Efectul de rapita il infurie tot mai rau pe voda, care incepe sa dea scatoalce Curtii Constitutionale, pe care o acuza de cårdasie cu hotii parlamentari; aplica un snop de capete in gura candidatilor la primarii pe care ii suspecteaza de blat; le arde cåte un bombeu in spinare lui Iliescu si Tariceanu, pe care ii invinovateste ca au batut palma pentru a-l da jos, in urma loviturii de stat democratice din primavara anului trecut; isi rånjeste dantura la Constitutie, pe care o invinuieste ca a fost redactata conform intereselor tandemului Roman – Iliescu; ca supliment, ii pisca o karata lui Iliescu, despre care delibereaza ca este un mester in lovituri de stat. Daca tragem linie la tot ce-a zis voda, vom realiza ca felul in care ataca institutiile fundamentale este chiar inceputul unei adevarate lovituri de stat.

Basescu va cumpara solutia Putin

Nu am nici un fel de indoiala ca seful statului roman se inspira la greu din exemplul oferit de Moscova. Si incearca sa transplanteze la Bucuresti solutia Putin. Care ii permite sa devina omnipotent. Cred in enuntul de mai sus, la fel cum, in ziarul de luni mi-am permis sa afirm, fara sa gresesc, ca "in numai o zi, doua sau trei Basescu va interveni brutal in campania
electorala".

In ce sens se inspira presedintele acestei tari din experienta moscovita? Pana unde, in definitiv, se va inspira Basescu de la mentorul sau Putin, pe care l-a insultat in trecut, tocmai pentru a escamota operatiunea de clonare? Si cine va fi, in ecuatia preconizata in laboratorul politic de la Cotroceni, Dmitri Medvedev al Romaniei?
Chiar daca a fost ratata, pana in prezent, sansa unor relatii bune cu Rusia, care in numai cativa ani se ridica din nou ca o mare putere economica si militara a lumii si o autoritate politica pe masura, simplul fapt ca la Summit-ul NATO de la Roma s-a parafat una din intelegerile de la Malta readuce in discutie influenta pe care Moscova o poate avea asupra Bucurestiului. La Malta s-a decis desfiintarea lagarului socialist dar, in ceea ce priveste Romania, mentinerea unei influente semnificative a Kremlinului. Condamnata initial sa ramana in zona gri, aceasta tara a reusit, in urma unor presiuni formidabile interne dar si a unor conjuncturi favorabile externe, sa rupa lantul, devenind membru NATO si apoi UE. Dar la Roma, la inceputul acestui mileniu, s-a decis totusi ca Rusia poate avea o influenta economica substantiala asupra Romaniei.
Capitalul rusesc poate penetra, cu acordul democratiilor occidentale, pana la atingerea unui procent de 80 la suta din investitiile in Romania. E neindoielnic ca, pe masura cuceririlor economice ale Moscovei, vor interveni si influente de natura politica. Probabil vom asista in curand si la crearea unor trusturi de presa controlate de Moscova. Aceasta ar putea fi semnificatia mesajului transmis de Bush, de sub celebrul curcubeu, cand a spus ca Romania ar trebui sa devina o punte intre Europa si Rusia. Exista o sansa reala, asadar, ca in ciuda gafelor impardonabile ale presedintelui Traian Basescu, relatiile politice cu Moscova sa se imbunatateasca in viitor, iar cele economice sa se echilibreze, devenind biunivoce.
Unde Il inspirA, insa, Putin pe Basescu? Un lider carismatic si puternic, nascut in retortele serviciului secret sovietic, Putin, sesizand dimensiunea energetica a Rusiei, a reusit sa ii elimine pe toti cei care nu i s-au subordonat, punand practic mana prin intermediul oamenilor sai de incredere pe cele mai importante resurse de petrol si gaze
. Si nu numai.
Presa a fost si ea o tinta. Adversarii acestuia din zona jurnalistica au fost redusi la tacere. In comparatie cu perioada Gorbaciov sau Eltin, media de la Moscova se comporta astazi ca o structura extrem de disciplinata. Ale carei butoane sunt la Kremlin. La fel a procedat Putin si in ceea ce ii priveste pe adversarii sai politici. In final, a devenit super-puternic, reusind ieri sa duca la bun sfarsit marea rocada. Dmitri Medvedev, fidelul sau colaborator, e noul presedinte iar el, Putin, preia functia de prim-ministru. Urmeaza modificarea Constitutiei. Fie in sensul stabilirii, in viitor, a unei durate de sapte ani a mandatului prezidential si revenirea lui Putin la Kremlin intr-un al treilea mandat, fie deplasarea celor mai importante prerogative catre Executiv, Putin continuand sa conduca in mod ferm Rusia, dar de la asa-numita "Casa Alba".
Dar Traian BAsescu? El este intr-o cursa contra-cronometru cu frontul anti-Basescu. Evenimentele politice de la Bucuresti, confirmate inca o data marti, prin iesirea dura la rampa a sefului statului, conduc la un deznodamant din doua. Fie Basescu va adopta modelul Putin imediat dupa alegerile parlamentare, fie va pierde si va fi suspendat.
In prima variantA va avea loc demisia presedintelui si instalarea sa imediata in pozitia de prim-ministru. Ramanand o necunoscuta cine anume va juca rolul lui Medvedev. In cea de-a doua varianta, va fi suspendat. Maine voi prezenta pe larg cele doua scenarii.

Băsescu şi-a scăpat buldogul din lesă

Traian Băsescu este în stare să sacrifice Pri­măria Capitalei numai pentru a-i da peste bot buldogului Vasile Blaga. Blatul desprins parcă din „liga lui Mitică“ de care dl. Băsescu a vorbit la RRA îl viza, în primul rând, pe candidatul PD-L.

Trebuie să fii fanatic portocaliu sau iremediabil naiv să crezi că pe dl. Băsescu îl frământă grija de dinamismul (mai exact, lipsa de dinamism) sub care a început campania
electorală.

„Frăţia asta cu respectul nesfârşit care curge între candidaţi arată prost, arată că partide care se declară adversare sunt în stare să se pupe în spatele uşii“, zice dl. Băsescu fără a da nume, lăsându-ne să bănuim că ştie dumnealui ceva, dar nu ne spune, cine trebuie să înţeleagă va înţelege.

Primul gând te duce instantaneu la „frăţia“ dintre PSD şi PNL, pe care o ştie şi Grivei: de secrete ce erau, întâlnirile pesedisto-liberale se purtau cu presa strânsă ciopor la poarta vilei „de taină“ din Primăverii.

Dar: ce rost are un “blat” Diaconescu-Orban, candidaţii celor două partide?! Sunt adversari direcţi pe culoarul care-l va duce pe unul dintre ei în turul al doilea. Nu concurează deocamdată cu dl. Blaga, care pare că şi-a adjudecat deja celălalt culoar spre finală. Şi apoi, ce interes să aibă dl. Băsescu faţă de doi concurenţi modeşti, care pornesc în cursă de pe locurile trei-patru?! De ce nu l-a atacat direct pe dl. Oprescu, inedita sa clonă din această campanie şi contracandidatul cel mai serios al reprezentantului partidului prezidenţial, dl. Blaga? Şi pentru că dl. Băsescu nu face niciodată ceva fără un calcul cinic şi precis, şi pentru că nu este omul care să tragă cu tunul în muşte, şi pentru că cine trebuia să înţeleagă a înţeles şi a spus şi mai departe, concluzia este că ţinta directă a atacului prezidenţial nu e nimeni alta decât dl. Blaga. Dar de ce ar vrea Zeus să-l arunce pe dl. Blaga din Olimp?

Este foarte probabil ca băieţii din serviciile
noastre, aceşti talentaţi paparazzi prezidenţiali, să-i fi oferit d-lui Băsescu un CD cu poze surprinse, în urmă cu câteva săptămâni, “în spatele uşii” unui restaurant bucureştean, pentru a-i arăta cât de mult “se respectă” domnii Blaga şi Diaconescu atunci când ies din slujbă. Este posibil ca urechea prezidenţială să fi fost mângâiată de înfrigurate delaţiuni blonde despre cât de spurcat la gură poate fi dl. Blaga atunci când vine vorba despre “succesurile” tinerelor aspirante la o carieră politică. Sau poate că dl. Băsescu s-a uitat pur şi simplu la prima emisiune electorală cu domnii Blaga şi Diaconescu şi să fi exclamat, laolaltă cu moderatorul frustrat că n-are scandal în direct şi-i scade ratingul: “Ce plictiseală, voi nu vă caftiţi chiar deloc?!” Iată doar câteva pretexte de erupţie pentru adevărata îngrijorare prezidenţială: dl. Blaga este un ambiţios. Da, dl. Blaga are ambiţii politice care ies din calculul de la Cotroceni. În ultimii ani, dl. Blaga a prins drag de putere, fiind unul dintre puţinii democraţi care l-au înfruntat pe preşedinte atunci când acesta a ordonat ieşirea de la guvernare. Dl. Blaga pare a avea o agendă personală şi relaţii mult prea cordiale cu partidele sistemului ticăloşit demascat de domnul Băsescu, fiind om de legătură şi cu PSD, via Grupul de la Cluj, şi cu PNL. Dl. Blaga a început să-şi bage picioarele în ea de echipă, ceea ce explică într-un fel şi absenţa echipei (începând cu domnul Stolojan şi cu doamna Udrea) de la eşuata lansare electorală din parc. Dl. Blaga doreşte, nici mai mult, nici mai puţin, preşedinţia PD, ceea ce este, totuşi, prea mult de suportat. Deocamdată, dl. Blaga a primit doar un avertisment. Mă întreb cum va reacţiona dl. Băsescu dacă buldogul său, scăpat din lesă, chiar va câştiga Primăria Capitalei şi va emite justificate pretenţii pentru partid, muşcând mâna care l-a hrănit. Vedeţi, Dumnezeu nu bate cu parul: când dl. Băsescu a plecat din PD către Cotroceni, un singur pedist din grupul colţoşilor negri-n cerul gurii a plâns – dl. Vasile Blaga.

Sub balconul Julietei

Aş fi vrut să văd în această viaţă Piramidele, Ierusalimul şi câte alte locuri "citite" prin cărţi şi "văzute" doar la Teleenciclopedia. Acum pare să fie destul de periculos să te avânţi pe acolo. Poate n-am suficient curaj, poate îmi ajung cele citite sau văzute la televizor, aşa că amân călătoria pentru când vor fi timpuri mai paşnice. Tare aş fi vrut, până de curând, să văd oraşul Verona.

Acolo nu sunt nici lupte religioase, nici dispute teritoriale. Acolo şi-a imaginat Shakespeare că poate fi plasată una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste ale lumii. Dacă-mi aduc bine aminte din şcoală, nici marele dramaturg n-a văzut Verona şi nici alte oraşe italiene unde se petrec câteva din celebrele lui piese.

O călătorie la Verona trebuie să fie, cel puţin aşa îmi plăcea să cred, o călătorie romantică.
La vremea când scrie Shakespeare, casele veroneze nu aveau balcoane. Ei şi? A construit el, din cuvinte, unul celebru, mai adevărat decât cel mai adevărat balcon.

La Verona aş fi vrut să mă duc până mai ieri, deşi totdeauna confruntarea unei poveşti de geniu cu o realitate concretă îţi lasă un pic de amărăciune în suflet. Am văzut însă zilele trecute Verona, sau mai bine zis o parte a ei, la televizor. Nu ştiu dacă primăria Veronei are balcon, dar ştiu că nou-alesul primar, Flavio Tosi, este unul dintre cei mai agitaţi primari aparţinând Ligii Nordului, în graba lui de a asigura "liniştea cetăţenilor" prin expulzarea "veneticilor". A românilor mai ales, căci cuvântul "străin" mai nou este asimilat cu ideea de borfaş român. Alegerile au trecut, campania
electorală nu.

În continuare televiziunea de stat italiană face mese rotunde şi dezbateri din care, sub o formă (rea!) sau alta, nu lipsesc românii. Nimic despre industria nordului care stă în parte şi pe umerii muncitorilor noştri. Care uneori mor. Neştiuţi, neplânşi de autorităţile locale. Morţii străini nu folosesc la nimic.

Traian Băsescu, nemulţumit de lucrările la podul peste Jiu

Preşedintele Traian Băsescu a plecat în inspecţie prin ţară. El a mers astăzi în judeţul Gorj, pentru a vedea cum stau lucrările la noul pod de peste Jiu, care se construieşte în localitatea Lainici. Lucrările au început în urmă cu aproape o lună şi ar trebui să se încheie în iulie.

Preşedintele doreşte ca podul să fie gata cât mai repede, pentru că, a spus el, este inadmisibil ca sudul ţării să nu fie legat de centru aşa cum trebuie. Totodată, Traian Băsescu a spus că va cere Guvernului să dea mai multă importanţă acestei lucrări, întrucât firma
constructoare se plânge că primeşte banii
cu întârziere.

"Realitatea de aici este că n-au primit nici un ban
din câte spunea constructorul şi cred că Guvernul trebuie să dea importanţa cuvenită acestei lucrări", a declarat Traian Băsescu.

Flacara olimpica va ajunge totusi pe Everest

Planurile de a duce torta olimpica pe virful Everest au fost aminate, dar nu anulate, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile de saptamina trecuta, a declarat un purtator de cuvint al echipei chineze de alpinisti. Avertizarile de vreme rea au aminat periplul tortei olimpice catre virful Everest. Viscolul a distrus corturile si fringhiile plasate de alpinisti pentru a urca, dar urcarea a fost aminata intrucit alpinistii sint nevoiti sa pregateasca din nou traseul, a declarat Zhang Zhijian, purtatorul de cuvint al echipei de alpinisti. Intemperiile vor intirzia, dar nu ii vor impiedica pe purtatorii tortei sa o duca pe culme pina la sfirsitul lui mai, a precizat acesta. Flacara a ramas in tabara situata la altitudinea de 6.400 de metri deasupra nivelului marii. Echipa formata din circa 50 de persoane include 31 de alpinisti, instructori, consilieri si alti asistenti. Printre alpinisti sint 22 de tibetani, opt chinezi si un membru al minoritatii etnice tujia din China. In echipa sint de asemenea trei femei, iar virsta alpinistilor este cuprinsa intre 21 si 46 de ani, potrivit aceleiasi surse. Potrivit oficialilor chinezi, viteza rafalelor de vint a atins 225 de kilometri pe ora pe partea nordica a Everestului, facind ca urcarea sa fie prea riscanta. Alpinistii au nevoie de 4-6 zile in conditii meteo favorabile pentru a urca si cobori, potrivit oficialilor. Potrivit aceleiasi surse, evenimentele se desfasoara conform planului, dar fara a da detalii asupra acestuia, in timp ce muntele este inconjurat de numeroase efective de securitate pentru a preveni eventuale manifestari antichineze sau protibetane. In pofida eforturilor de a pastra secretul, televiziunea publica chineza va transmite in direct ascensiunea, iar o camera va urmari itinerarul flacarii pana in virf, daca totul merge conform planului.

"Tâmpiţel şi cam handicapat", numai bun de procuror-şef

Rechizitoriul DNA în dosarul
fraudării concursului pentru şefia Parchetelor indică modul în care ajung magistraţi incompetenţi în funcţii de conducere.

Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis marţi în judecată patru procurori, dintre care doi de la Parchetul General, plus
un notar, fost membru CSM, şi un judecător. Acuzaţia este că cei şase ar fi fraudat concursul organizat în noiembrie 2007 de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru funcţii de conducere în Parchete.

Dumitru Gheorghe, procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a dat mită 15.000 de euro, vin şi whisky, pentru a ajunge şef la instituţia unde lucra. Intermediar în acest caz au fost judecătorul Gheorghe Cerbeanu, de la Tribunalul Vâlcea. Cerbeanu i-a făcut lui Dumitru Gheorghe legătura cu notarul bucureştean Gheorghe Bucur, fost membru CSM, care ar fi intervenit la Comisia de examinare numită de CSM.

Un alt intermediar a fost procurorul Eugen Cojocaru, de la Parchetul General, supleant al preşedintei Comisiei, procurorul Gabriela Ghiţă.

Bancpost blochează zeci de mii de carduri

Printre cei afectaţi sunt pensionari, angajaţi ai ministerelor şi 146 de deputaţi Seriile consecutive ale cardurilor în cauză ar presupune o „scurgere“ din interiorul Bancpost Şoc pe piaţa bancară românească. Bancpost a luat o măsură fără precedent blocând retragerea de numerar de la ATM-uri pentru „câteva zeci de mii“ de carduri după ce a sesizat o serie de “tranzacţii suspecte” operate din România, Bulgaria şi alte state din sud-estul Europei. Potrivit preşedintelui Bancpost, Mihai Bogza, paguba ar putea urca până la 200.000-300.000 de euro, măsura de forţă majoră luată de conducerea băncii afectează însă câteva zeci de mii de deţinători de carduri de tip „Millenium“. Sunt în total 600.000 de posesori de astfel de carduri din toate categoriile sociale. Foarte mulţi pensionari au avut neplăcuta surpriză de a nu putea încasa pensiile. Printre posesori sunt însă şi mii de bugetari, angajaţi ai mai multor ministere şi companii
din subordinea acestora. Chiar şi deputaţii sunt afectaţi de posibila fraudă de la Bancpost, potrivit oficialilor Camerei, 146 de aleşi nu au putut să-şi retragă indemnizaţiile. Potrivit unor surse, poliţia investighează posibilitatea ca fraudele să fi fost făcute după clonarea mai multor carduri. Banca ar putea avea o problemă dacă, în urma anchetei, rezultă că acestea au serii consecutive, ceea ce ar putea presupune o scurgere de date din interiorul instituţiei. Până atunci cei afectaţi de blocarea cardurilor trebuie să se deplaseze până la bancă pentru a retrage banii
. Bancpost blochează zeci de mii de carduri Fraudele bancare cu ajutorul cardurilor, activitate pentru care românii sunt “recunoscuţi” în vestul Europei, au lovit puternic şi într-o bancă românească. Bancpost s-a văzut nevoită să blocheze retragerea de numerar pentru un număr de „câteva zeci de mii” de carduri de debit după ce a sesizat o serie de tranzacţii suspecte şi estimează o pagubă ce ar putea urca până la 200.000 - 300.000 de euro. Cu toate că suma este una destul de importantă, reprezentanţii băncii se plâng mai mult de „prejudiciul de imagine” provocat de necesitatea de a restricţiona clienţilor accesul la banii din cont tocmai de 1 mai, perioadă în care o parte dintre aceştia erau în concediu. „Noi am constatat o serie de posibile tranzacţii frauduloase, dar suspiciunea de fraudă ar trebui confirmată de poliţie. Chiar dacă se confirmă toate suspiciunile, frauda ar putea să se ridice la cel mult 300.000 euro. Dacă stăm să ne gândim că suma poate reprezenta valoarea unui apartament, iar Bancpost finanţează mii de apartamente anual, putem spune că paguba este una mai mult de imagine”, ne-au declarat surse din cadrul băncii. Sunt afectaţi şi deputaţii Pentru reabilitarea
imaginii, Bancpost intenţionează să restituie integral clienţilor păgubiţi sumele sustrase fraudulos de pe cardurile Millenium. Printre cei peste 600.000 de posesori de astfel de carduri de debit se află angajaţi din mai multe ministere şi companiile din subordinea acestora, dar şi parlamentari. Secretarul general al Camerei Deputaţilor, Titu Gheorghiof, susţine că 146 de deputaţi nu pot să-şi retragă indemnizaţiile de parlametari. Toţi sunt deţinători ai cardurilor Millenium, iar din cauza problemelor pe care le are banca în aceste zile nu pot decât să vadă soldul contului fără a putea să retragă vreun ban
. „Am făcut o cerere către bancă şi sperăm ca aceste probleme să se rezolve rapid”, a spus Gheorghiof. Cardurile blocate urmează să fie înlocuite în perioada următoare, până atunci clienţii putând retrage banii din cont direct de la ghişeele băncii. Poliţia anchetează Oficial, poliţia încă numără plângerile primite de la numeroase persoane fizice din peste zece judeţe. IGPR-ul susţine că nu a realizat încă o centralizare, că a început să primească primele sesizări pe 27 aprilie şi că în momentul de faţă colaborează cu poliţia bulgară la rezolvarea cazului, întrucât o parte din sumele de bani sustrase au fost retrase de la bancomate situate în Bulgaria. Neoficial însă, surse din cadrul Biroului de prevenire şi combatere a infracţiunilor informatice din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog (DGCCOA) ne-au prezentat o altă variantă: Bancpost nu depusese nici până ieri plângere la poliţie. Singurul demers întreprins de conducerea băncii a fost să informeze autorităţile. În momentul de faţă, una din pistele luate în calcul de ofiţerii specializaţi în cyber-crime este posibila implicare a unor salariaţi ai băncii în această fraudă. Poliţiştii centralizează toate plângerile primite de la clienţii Bancpost pentru a verifica dacă nu cumva cardurile fraudate au serii consecutive.